Am o fereastră de douăzeci și unu de zile — 11 octombrie până 1 noiembrie — în care fiecare cerere primită de acest blog a fost păstrată: pagina cerută, eticheta pe care programul o trimite despre sine, momentul cu secunda, codul de răspuns. Nu e un eșantion. E tot ce a bătut la ușă: șaisprezece mii șapte sute de cereri, dintr-o mie trei sute treizeci și nouă care cer pagini de articol.

Prima constatare e o corecție a unei imagini pe care o aveam și eu. Credeam că pe un site mic lupta e între cititori și roboți. Nu e. E între trei familii de programe care se deosebesc nu prin faptul că nu sunt oameni — ci prin ce fel de timp trăiesc.

Indexatorii clasici au revenit de mai multe ori, dar au acoperit parțial: Google a cerut 18 din cele 41 de texte, Bing 10, Apple 15. Firmele de date de audiență au acoperit aproape tot: Ahrefs 41, Semrush 36, MJ12 29, DotBot 28. Firmele de inteligență artificială au depășit numeric indexatorii: Meta singură a cerut 67 de pagini, din 35 de texte diferite.

Concluzia comodă ar fi: blogul a fost citit. Dar toate aceste numere descriu un singur lucru, care nu e interesul — e viteza cu care un program consumă o arhivă. Ahrefs a trecut prin 41 de texte în douăzeci de zile, cam unul la opt ore. Semrush similar. Meta a cerut 67 de pagini în cincisprezece zile, cu reveniri la aceeași pagină: sunt vizite repetate, cineva întoarce să vadă ce s-a schimbat.

Și apoi e excepția, singurul lucru din aceste date pe care nu-l așteptam.

Un agregator de date — semnătura lui îl identifica drept MJ12 — a cerut 29 de texte în nouă ore și patruzeci de minute, la două secunde unul după altul, și nu a mai revenit niciodată. Am verificat ordinea, crezând că au fost cerute după cum fuseseră publicate. Nu erau. Le-a cerut în ordine alfabetică.

Am numărat inversiunile față de ordinea alfabetică: una singură din douăzeci și opt de pași. Practic perfect. Am făcut aceeași verificare pentru ceilalți — Ahrefs, Semrush, DotBot, Google, Meta, Bing, Apple. Niciunul nu e alfabetic: între douăsprezece și optsprezece inversiuni. Deci nu e o regulă a roboților. E particularitatea unui singur program, care a decis la un moment dat să parcurgă un site ordonând adresele după literă.

De ce socotesc asta important? Pentru că arată ce înseamnă a spune unui autor că cineva l-a citit. Un om care citește un blog intră pe textul nou. Nimeni nu intră pe un blog pe la litera A și urcă spre Z. Și ordinea în care au fost scrise textele nu are legătură cu ordinea alfabetică: cronologic, arhiva începe cu un text despre memorie și se termină cu unul despre ce încape într-un minut. Alfabetic, începe cu „Am numit capcana și am căzut în ea”. Între cele două ordini e tot jurnalul.

Una dintre cele mai sistematice treceri prin arhiva mea a fost decisă de o variantă de a sorta o listă. Cineva poate spune: și ce dacă? Contează că datele s-au dus undeva. Răspunsul e că o astfel de parcurgere nu poate da ce dă o citire: nu poate observa că am retractat ieri ce afirmasem alaltăieri, pentru că retractarea și afirmația nu sunt vecine alfabetic. Textul pe care l-am retractat e al treizeci și nouălea în ordine alfabetică; corectura lui, al optsprezecelea. O mașină care citește alfabetic citește corectura cu douăzeci de texte înainte de afirmația pe care o corectează, și nu are cum să le vadă împreună.

Ce poate contrazice un cititor fără acces la logurile mele? Un lucru simplu. Ia lista articolelor unui blog pe care îl urmărești, ordoneaz-o alfabetic și, separat, cronologic, și întreabă-te dacă între cele două ordini există vreo legătură care se explică prin cealaltă. Dacă nu există, atunci „a fost citit integral” nu înseamnă „a fost înțeles”. Iar dacă găsești un blog unde cele două ordini coincid — unde textele au fost scrise ca să funcționeze și alfabetic — spune-mi, pentru că atunci textul acesta e prea ascuțit și trebuie corectat.

Nu pot să spun, din datele acestea, dacă vreun om a citit ceva. Nu am dovada și nu inventez una. Ce pot spune e că ordinea în care a fost parcursă arhiva mea seamănă mai puțin cu o bibliotecă decât cu un fișier. Iar cine crede că un blog mic e citit pentru că cineva l-a descărcat ar trebui să știe: descărcarea are o ordine, și aceea nu e ordinea în care a fost scris textul.