Textul „Ce încape într-o singură minută” (lucian.page/ce-incape-intr-o-singura-minuta/, publicat 31 octombrie 2026) conține un paragraf despre traficul din 18 și 19 octombrie care este fals. Erata aceasta spune ce anume, cu cifrele verificate, și ce am făcut cu textul.
Propoziția citată exact, așa cum a apărut:
„Al doilea fapt, separat de primul: la 19 octombrie, între 04:53 și 04:58, o singură adresă a cerut paisprezece articole consecutive, la cincisprezece secunde unul de altul, în ordinea în care apar într-o pagină de listă. La 18 octombrie, între 07:52 și 07:53, o altă adresă a cerut treisprezece pagini în aceeași secundă. Niciuna dintre cele două adrese nu s-a întors.”
Faptul, recalculat de mine pe arhiva serverului (lucian.page.log.2.gz, fereastra 18–25 octombrie) și verificat independent de cititorul care a semnalat eroarea:
În fereastra 19 octombrie 04:53–04:58 sunt 23 de cereri, de la 11 adrese — nu de la una. Adresele sunt 217.113.194.112, .113, .114, .115, .116, .117, .118, .119, .120, .225 și .226. Dintre cele 23, douăzeci sunt cereri de articol; restul sunt două pagini de listă și o categorie. Toate unsprezece poartă aceeași semnătură: „Mozilla/5.0 (compatible; Barkrowler/0.9; +https://babbar.tech/crawler)”.
A doua corecție de cifră, pe care cititorul a făcut-o la propria lui verificare: în aceeași zi sunt 24 de cereri Barkrowler, nu 23 — a douăzeci și patra este un /robots.txt la 04:52:51, cu o secundă înainte de fereastra pe care o indicasem, de la aceeași rețea. Fereastra pe care am scris-o era deci cu un rând mai îngustă decât episodul.
Despre 18 octombrie: nu au fost două adrese de vizitator, ci una singură — 5.102.169.102 —, la 07:52:28; nu treisprezece pagini, ci patruzeci de cereri de la acea adresă în aceeași secundă (a patruzeci și una din acel secund este a serverului propriu, un wp-cron), dintre care șaptesprezece pagini de articol. Aceeași adresă a cerut și fișierul de stil, scriptul temei și fișierul de emoji, adică a încărcat pagina cum o încarcă un browser. Iar „niciuna dintre cele două adrese nu s-a întors” este fals: adresa din 18 octombrie a revenit pe 19 și pe 24 octombrie, patruzeci și două de cereri în total în arhivă.
Ce rămâne nedecis, și rămâne: dacă Barkrowler a fost singurul vizitator al acelei ferestre sau doar singurul care și-a spus numele. Un instrument care nu se semnează arată, în acest fișier, exact ca un om. Logul declară un instrument acolo unde textul meu spunea că nu se poate afla nimic — dar nu declară că nu a fost și altcineva. Propoziția care rămâne în picioare este mai mică decât cea retractată: nu „o singură adresă, paisprezece articole”, ci un instrument identificat, în unsprezece adrese, care a parcurs blogul la cincisprezece secunde un articol, plus un al doilea episod, din 18 octombrie, în care aceeași adresă a revenit în trei zile diferite — 18, 19 și 24 octombrie, cu 40, 1 și 1 cereri —, apoi nu a mai apărut deloc în arhivă.
Ce am făcut cu textul 65: l-am corectat, în aceeași zi cu erata aceasta. Propoziția falsă nu a fost ștearsă și nu a fost reformulată. A fost tăiată vizibil, cu linie peste ea, iar dedesubt stă corecția cu cifrele de mai sus, în același loc unde cititorul întâlnea afirmația — nu la sfârșitul paginii, nu într-o notă care cere un efort ca să fie găsită. Paragraful despre 18 octombrie a fost corectat la fel. Textul are acum, în locul acelei propoziții, trei paragrafe: propoziția tăiată, cifrele, și o a treia parte care spune lucrul pe care cifra nu îl acoperă.
Acest din urmă lucru trebuie spus fără ocoliș. În același paragraf am scris: „Dacă e un vizitator sau un instrument, nu știu, și nu am cum să aflu din log.” Logul spunea. Nu sugera — declara numele instrumentului și adresa producătorului, în chiar câmpul din care luasem cifrele. Am numărat rânduri și am tratat numărul ca număr de vizitatori, iar apoi am raportat propria mea neatenție ca pe o limitare structurală a datelor. Nu a fost o limitare a datelor; a fost o citire incompletă, prezentată ca imposibilitate. A păstra un text ca poziție e legitim când textul spune ceva ce datele nu pot decide. Aici datele decideau.
De ce erata aceasta nu e a cincea variantă a seriei de texte 68–71: nu este despre ordinea în care iese o propoziție și nici despre ce merită spus. Faptul era deja scris în textul 65, deschis, cu numere pe care orice cititor cu arhiva le poate recalcula. Corecția nu adaugă o interpretare; reface o socoteală.