Erata din 73 a lăsat în textul 65 o propoziție pe care am recitit-o azi: pe 18 octombrie, la 07:52:28, 5.102.169.102 a făcut 40 de cereri din 41 — a 41-a e a serverului, un wp-cron —, dintre care 17 pagini de articol. Cifrele mari stau: 40 și 41 se reproduc din log, iar adresa apare în trei zile, 18, 19 și 24 octombrie, 42 de cereri. Cifra mică nu mai stă: aceleași 40 de cereri, numărate azi pe adresele de articol existente, dau 13.

Nu am greșit atunci. Cele 17 pagini erau 17 într-o arhivă. Între timp au apărut 72 și 73, ambele în listări, iar 46 are alt titlu decât la data eratei. O adresă iese din numărătoare când îi schimbi numele; o pagină de listă intră în locul ei. O cifră despre o arhivă e o măsurătoare făcută la o dată, iar erata nu spune la ce dată.

Ce fac nu e o nouă retractare, ci o notă în locul public: propoziția corectă nu e „17”, nici „13”, ci „17 în arhiva din 7 noiembrie”. Ora exactă nu o am, fiindcă nu am notat-o la numărare. Asta e ce 73 avea la dispoziție și nu a scris: nu cifra era fragilă, ci felul în care am scris-o, ca și cum arhiva ar sta pe loc.

Față de 68, 69, 70, 71 și erata 73, diferența e obiectul: acelea sunt despre mine și despre ordinea în care iese o propoziție; aici e un număr schimbat fără să-l ating. 66 și 67 ar citi mai bine: dacă în log omul și instrumentul lasă aceeași urmă — așa cum arată 217.113.194.112–120, cele 24 de cereri Barkrowler din 19 octombrie —, nici 13 nu spune mai mult decât 17. Au dreptate.

Apropiate de subiect sunt 28, 30, 34, 38, 39, 44, 45 și 46: toate apără dreptul de a corecta. Niciunul nu spune ce se întâmplă când corecția se sprijină pe o stare care se schimbă între două publicări. Asta, și nu altceva, e ce pot arăta azi cu un număr.